La multi ani, barbate!

Posted on 6 Mai 2010. Filed under: D'ale mele. D'ale tale | Etichete: |

Ziua Barbatului, respectiv 5 mai, este o sarbatoare a  barbatilor adevarati, initiata de Bergenbier, o bere adevarata. Cum 9 martie ar fi picat in post si, automat, berea ar fi fost pe lista neagra, Bergenbier a ales luna mai pentru a celebra barbatul.  Traditia se continua din 2007, astfel incat  evenimentul capata amploarea unui manifest, pentru care a fost compus si un imn.

Astazi barbatii romani au primit drept cadou un concert in Parcul Copiilor  la care au participat Iris, Anda Adam, Zdob şi Zdub, Andreea Bănică şi cei de la Paraziţii. Berea curge valuri-valuri de la ora 17.00, in combinatie cu muzica pentru toate gusturile.  Acum, in timp ce scriu despre  aceasta „petrecere a barbatilor”, nu a burlacilor, pentru ca prezenta femeilor a fost bine-primita, chiar dorita, se aude de la mine, din Gazarului, muzica la maxim. Daca va tine, trageti o geaca pe umeri, si  in parc cu voi!

Cadoul meu pentru barbati a constat in 7 ore de stat in picioare, la gura de metrou, unde am impartit pliante despre minunata sarbatoare. E adevarat, mi-am scos 49 RON, dar cred ca picioarele mele umflate merita acest mic „rasfat”.  Au fost momente funny, ca atunci cand un nenea mi-a smuls interesat un pliant din mana, la citit pe diagonala, dupa care a scos un ‘Aaaaa…!” dezamagit, s-a intors din drum si mi-a aruncat pliantul inapoi in brate. Macar sa nu-l irosesc degeaba, nu? Totusi, sa salvam copacii!

Au fost si momente neplacute, precum „vizita de serviciu” a unui bodyguard de la metrou care m-a gonit efectiv din fata metroului pe motiv ca din ca din cauza mea  cosurile de gunoi din subteran nu mai fac fata avalansei de pliante, iar femeile de serviciu sunt absolut depasite de situatie. In loc de doua maturari pe zi, acum trebuie sa isi penduleze maturile din ora in ora. Pei cum se poate asa ceva? Cum ramane cu cafeluta de dimineata,  de dupa-dimineata, de pranz, de dupa-pranz? Efectul interventiei omului de paza a fost mutarea noastra un metru mai departe de gura de metrou. In rest, aceeasi oameni  care nu au destul antrenament pentru a nimeri direct in cos din aruncarea pe sub mana, aceleasi pliante viu colorate…

Credeam ca vor veni si doamnele de la REBU sa imi spuna sa nu le mai dau pliante nici celor care ies de la metrou, ca fac mizerie in statiile de masina, in parc…

Adevarul este ca treaba asta cu pliantele implica si poluarea mediului.  Noi, saracii promoteri, nu aruncam pliante pe strada, dar din mana in mana…tot pe jos ajung. Cata de-cadere. Oricum, eu cred ca pliantele sunt destinate sa ajunga la cosul de gunoi, implicit pe jos.  Omul citeste, retine daca il intereseaza, apoi arunca pliantul. Mai ales in cazul promotiei de astazi, in care era vorba doar de anuntarea unui concert- motivul petrecerii, locul, ora, participanti.  Pe verso, fiecare flyer avea si o harta cu adresa evenimentului, dar am observat ca nimeni nu se uita la ea, cei care o faceau, nu prea intelegeau ce-i cu liniile acelea alandala( nu aparea niciun mijloc de transport cu care sa ajungi acolo, doar niste desene cu numele strazilor), iar cei cu adevarat interesati, ne intrebau pe noi, promoterii, cum se ajunge in Parcul Copiilor.  Asadar, foarte putini erau cei care pastrau pliantul pana treceau de 3 cosuri de gunoi.

Referitor la publicul vizat, conform supervaiserului, a fost format din barbati tineri. Fara pustime, fara rockerite, fara studente sarace care d-abia asteptau sa se distreze pe moca in aer liber. Motivul stabilirii acestui public-tinta era faptul ca evenimentul era pentru „Ziua Barbatilor”. Da, ok, dar barbatii fara femei- no fun!. Cui ii arde de bantuiala si de berica atunci cand nu are o mandra la brat?

Asadar, dintre cei care s-au perindat prin fata mea timp de 7 ore, am inteles ca cei interesati erau: barbatii intre 14-25 ani, imbracati modest (venituri mici), cu un comportament  mai de cartier (educatie modesta) si/sau cu preferinte muzicale clare (din zona- rockeri, punkeri, clubberi, manelisti); femei intre 14-30 ani, urmand acelasi profil ca al barbatilor,  femei trecute de prima tinerete (peste 40 ani) care probabil luau pliante pentru sotii si copii lor, domni in varsta, care nu erau interesati de concert ci de sarbatoarea barbatului si, care, voiau pliante din orgoliul de a nu fi considerati mai putin barbati, mai putin tineri.

Am observat ca mesajul flyerului are un impact mai mare atunci cand este distribuit unui cuplu sau unui grup. Imediat se fac remarci de genul: „I-auzi, ma, e ziua ta azi! Ha, ha, la multi ani!”, „Vezi, azi e ziua mea, sa-mi iei cadou, iubi!” , „Ieeeeee, e ziua meaa!!! Bai,ziceti-mi la multi ani!”. Trag concluzia ca ceea ce a ajuns la oameni a fost in primul rand informatia cum ca azi e ziua barbatului si, abia apoi, (daca s-a trecut de stadiul de uimire, entuziasm, etc) s-a citit restul pliantului si s-a aflat de concert. In legatura cu notiunea de „barbat” a fost pusa sticla savuroasa de Bergenbier asezata vertical, cat pliantul de mare.  Bere=barbat=distractie. O reteta reusita a celor de la Bergenbier de a-si promova brandul.

Sloganul de pe tricourile noastre- „Activist anti-broccolli” , a trezit curiozitatea trecatorilor. Te face sa te gandesti- ce legatura are berea cu broccoli? In RATB, un nenea s-a holbat tot drumul la tricourile noastre, pentru ca la coborare sa ne intrebe: ” Ma iertati, dar chiar sunteti asa impotriva broccoli? Ce are broccoli? Dupa ce a vazut ca langa brocolui scrie si Bergenbier, a rasuflat usurat.

In 7 ore de stat, am avut timp sa observ diferite tipuri de barbati. Cei care merg cu capul in jos si intra in metrou pe cealalta parte, doar-doar sa nu dea ochii cu noi, cei care trec cu nasul pe sus, rotind in doua degete cheile de la vreo decapotabila, cei care se uita plictisiti la noi si intind mana din reflex

cei care ne fac cu ochiul dupa ce au primit gales un pliant, cei care zambesc timid, cei care zambesc cu gura pana la urechi, cei care comenteaza cu partenerul de drum , cei care mint si zic “am mai primti unu’, mersi!”.

Sa va povestesc doua intamplari cu barbatii berari sarbatoriti pe 5 mai.

–         Un nenea s-a oprit m-a privit tandru, apoi cand sa ia pliantul, mi-a pupat mana lent, privindu-ma pe sub sprancene. Destul de neplacut. Nu s-a multumit cu gestul cavaleresc adresat mie, s-a dus si la colega mea sa ii pupe si ei mana. Ma gandeam ca va continua ritualul cu promoterii de la toate cele  5 iesiri de la metrou. Cate aplecari, cate ridicari…prea greu, din fericire!

–         Un tanar ia pliantul, se uita atent, apoi intreaba: “Da cine-mi da mie premiile astea?”, “Organizatorii”, “Eeee, organizatorii, femeile ar trebui sa mi le dea!” Stau si ma intreb daca nu cumva  si-ar fi  dorit in sinea lui  ca femeile sa fie la pachet cu premiile sau in loc de premii.

Mie personal mi s-a intamplat sa vorbesc cu un adevarat domn. Avea o atitudine vioaie, parul alb, ochi albastrii. Se  simtea ca este un om cult. Avea bun simt, replici destepte si un aer occidental. Cred ca locuise in Romania in perioada comunista, iar acum era in vizita.

I-am intins un pliant, s-a oprit, s-a uitat la el putin, apoi a cerut lamuriri:

-Pentru ce este?

-Pentru barbati, un concert. Azi e ziua barbatului.

-Eu nu sunt barbat!

– (Zambesc) Inseamna ca sunteti doar om, un adevarat om.

-(Rade) Da…eu nu sunt barbat, si sa iti spun si de ce. Pentru ca in Romania toti barbatii sunt dizidenti. Eu sunt erou. Eu nu sunt dizident. Sunt erou.

-Nu m-as fi asteptat la un asemenea raspuns.

– (Rade) Da…Eu nu sunt barbat..Oricum, multumesc pentru propunere…

-Cu placere..Sa aveti o zi buna!

-La fel!

El se indeparteaza, eu ma intorc la ale mele, cu ochii pe trecatori. Cand colo, vad ca ma bate putin pe umar:

-Totusi, cred ca as avea nevoie de un pliant..

(Eu zambesc, ma uit uimita)

-De fapt, uite, mai vreau sa iti dau si eu ceva. Este un semn de carte, o ata frumos impletita pe care sa o pui intre foi atunci cand citesti…se pliaza foarte bine.

Si baga mana in geanta si scoate o foita de plastic cu un snur colorat inauntru. Eu nu stiu ce sa zic…

-Multumesc mult…Chiar aveam nevoie de asa ceva ca mereu pun tot felul de foi in carti, le pierd si uit unde am ramas.

-(Zambeste) Da, uite …e acolo, sa o pui in carte…

Si se retrage incet, cu ochii stralucind, linistit, cu fruntea sus. Nu m-as fi gandit niciodata ca la impartit pliante o sa primesc un semn de carte de la un trecator.

Poate este un semn de sus ca ar fi timpul sa o las  mai moale cu munca pentru a-mi strange bani de carti pentru sesiune si sa incep sa schimb mai des semnul de carte din zeci in zeci de pagini citite.

Printre concluzii se numara si observatia ca barbatii, chiar si de ziua lor, sunt cu gandul tot la femei. Femeia si, in completare, berea, sunt centrul lumii lor.

Din fericire, pentru noi, femeile, barbatii exista in variante pentru toate gusturile.

Din fericire pentru Bergenbier, barbatii nu stiu ca “o bere adevarata se bea cu masura” si nu vor invata asta niciodata.

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: