Mihai Ghimpu, Doctor Honoris Causa

Posted on 30 Aprilie 2010. Filed under: Oameni | Etichete:, , , , , , |

In picioare, decanul facultatii de drept, in stanga sa, Mihai Ghimpu

Mihai Ghimpu, presedintele interimar al Republicii Moldova a facut o vizita oficiala in Romania, marti, 27 aprilie. Dupa intalnirea cu Traian Basescu si Emil Boc, a participat la Facultatea de Drept la o festivitate in care i-a fost decernat  titlul de Doctor Honoris Causa pentru activitatea de jurist si de om politic reformator. La eveniment a participat si primarul Chisinaului, Dorin Chirtoaca.

Alaturi de oficialii din Republica Moldova, in sala Aula Magna a Facultatii de Drept au fost si jurnalisti din Republica Moldova. Majoritatea publicului prezent era format din studenti moldoveni. In mijlocul discursului, intrebarea adresata studentilor de catre presedintele Ghimpu: „Invatati bine?” , a satarnit hohote de ras in sala.

Sursa oficiala- decanul facultatii, a spus ca  6 studenti moldoveni au obtinut bursa de merit.

Sursa neoficiala- A.B., studenta la Drept, anul I, are urmatoarea opinie: „Din cate am observat eu, ei nu prea invata asa mult. Adica, nu prea ii vad pe la cursuri. Sunt putini care profita cu adevarat de sansa care li s-a dat, de a studia aici, in Romania.”

CE MI-A ATRAS ATENTIA:


ORGANIZAREA

La intrarea in Aula Magna erau doua detectoare de metal. Langa fiecare detector, o doamna care iti controla bagajul si un agent de paza. Bodyguarzii erau prin toata facultatea, in fata facultatii si in sala evenimentului. Au fost vreo doi agenti de paza inclusiv pe scena, in timpul conferintei.

La intrare in amfiteatru, tinere foarte prezentabile imparteau carticele despre  Mihai Ghimpu si motivul conferintei.

Cand am intrat, am intrebat daca pot sa iau si eu una, dar mi s-a spus ca sunt doar pentru oficialitati. Se pare ca au mai ramas cateva in plus, motiv pentru care au fost distribuite selectiv si publicului larg. Bineinteles ca am cerut si eu. Oricum, multi dintre distinsii oficiali, profesori de la Drept sau oameni din delegatia presedintelui, dadeau carticelele mai departe curiosilor.

In fata erau locuri rezervate oficialilor, in spate, locuri rezervate presei. La mijloc, studenti.

M-a surprins faptul ca toata lumea a aplaudat in continuu  si a stat in picioare cand a intrat presedintele si cat s-a cantat imnul Republicii Moldova. Adica vreo cinci minute.

Nu am vazut oameni disperati fugind de colo-colo, ci doar oameni foarte siguri si bine organizati.

UN ALT FEL DE STUDENTI

Dezinvoltura si pofta de viata a tinerilor moldoveni. Mi s-au parut mult mai deschisi si mult mai naturali decat cei din Romania. Cred ca moldovenii au acest interes de a socializa, de a cunoaste cat mai multi oameni tocmai pentru ca sunt intr-o tara straina lor, unde trebuie sa se adapteze. Sunt constransi sa comunice mai mult decat studentii romani, care sunt la ei acasa, care au deja prieteni, cunostinte. Romanii nu au un motiv atat de pregnat pentru a avea nevoie de altii, pentru a lega relatii noi. Pe de alta parte,  poate acest entuziasm al moldovenilor  era datorat si prezentei presedintelui lor in sala.

Langa mine au stat trei domnisoare. Aveau privirea foarte inocenta si fetele de copii, dar unghii false de 5 cm, tocuri de 10,  tinute sexi-business. Cred ca elementele  occidentale ale societatii romanesti le-au lovit brusc si au ajuns sa adopte forme (cat mai facile) fara fond. Stilul vestimentar exagerat de „sofisticat” pentru niste copile simple m-a facut sa ma gandesc ca,  o data ce au aterizat in amalgamul de oferte tentante ale pietei romanesti bazate pe consumerism, s-au simtit „obligate” de circumstante sa faca fata. Cum? Cumparand. Cat mai mult din tot ce li se ofera, ca nu cumva sa ramana in urma.

Cred ca aici mai intervine si acel  gand subconstient al unui imigrant intr-o tara mai dezvoltata decat tara sa natala, cum ca ar fi inferior „bastinasilor”. Moldovenii vor sa fie la fel ca romanii,  sau mai buni decat romanii. Unii aplica aceasta ambitie la nivel superficial- cu ce ne mai imbracam azi?, altii la un nivel mai serios- Ce sa mai invat ca sa iau bursa?. Mai exista si categoria celor care se plang, renunta si accepta ideea preconceputa cum ca moldovenii nu vor fi niciodata preferati in fata romanilor. Asta e varianta comoda, a complacerii. Am observat aceasta atitudine ascultand cum un student ii spunea altuia ca „oricum nimeni nu angajeaza un moldovean, ca moldovenii sunt discriminati si romanii prefera doar romani. Vedi ca am acsient si nu ma ia.”  Eu nu cred ca intre un moldovean destept si un roman prost, un angajator va alege romanul, doar pentru ca nu are accent. Cand esti pregatit in meseria ta, esti tratat ca om, ca forta de munca. Nu ca roman, moldovean, maghiar, oltean, prost imbracat, bine imbracat.

PRESA DE PESTE PRUT. CONTACT DIRECT

In sala au fost  jurnalisti moldoveni. Pentru a doua oara am fost prezenta la o conferinta unde a participat si presa.

Jurnalistii moldoveni au venit odata cu delegatia oficiala, in doua microbuze. Nu au intarziat, s-au ridicat in picioare alaturi de toata sala cand s-a aplaudat. M-a uimit acest semn de respect si admiratie fata de presedintele lor. Romanii s-ar ridica in picioare aplaudand cand ar tine Basescu un discurs? Bine, adevarul este ca nici Traian Basescu nu a obtinut un titlu de Doctor Honoris Causa. Moldovenii tin foarte mult la tara lor si la presedintele lor. Noi nu.

Se simtea ca sunt moldoveni. Aveau un aer de simplitate, de modestie. Erau mai stersi decat romanii in ceea ce priveste tinuta, tonul vocii, gesturile. Dar m-au privit in ochi si nu au intors capul cand ma holbam insistent la ei. Cand ma uit direct in ochii romanilor de pe strada, acestia intorc capul stanjeniti si se fac ca ploua. Ce ascund? Este si acesta un semn de coloana vertebrala, de curaj si demnitate.

Nu mi-a placut ca in timpul discursurilor, o jurnalista a inceput sa vorbeasca tare, ca si cum ar fi fost pe strada. Nu stiu daca avea vreo problema urgenta de rezolvat, dar mi-a displacut ca vorbea peste cei de la prezidiu.

Mi-a placut o doamna de aproximativ 40-50 de ani, foarte cocheta, imbracata la costum, clasic, cu ochelari si coafura ca ale functionarelor din banca, dar care era fotograf. Alerga prin sala, de la un colt la altul, sa prinda un cadru cat mai bun. Nu am mai vazut pana acum tipul acesta de fotograf. De obicei, foto-jurnalistele sunt tinere, zvelte, cu sapca si tenesi. Ma uimit placut tineretea din spatele infatisarii acelei doamne.

PRESEDINTELE SI PRIMARUL LA POZAT

La sfarsitul conferintei, presedintele si primarul au parasit sala cu alai. Studentii sa ingramadeau sa se prinda in poza cu ei, iar reporterii, sa le puna intrebari. Printre toti acestia, m-am strecurat si eu in speranta ca voi putea inregistra raspunsurile celor doi, in scop didactic. Merg la conferinte si observ cum decurg lucrurile  pentru „a fura meserie” direct de pe teren.

Presedintele, un om foarte modest si rabdator cu multimea de oameni din jurul sau. Primarul, serios, discurs ingrijit, cuvinte alese, exact ca un om politic mioritic. Dupa sesiunea de intrebari si poze din holul Facultatii de Drept, a urmat o runda de exclusivitate afara, pe scarile din fata cladirii. Desi eram toti gramada in jurul presedintelui, mi-a placut ca de fiecare data cand m-au calcat putin  pe pantof sau m-au imbrancit din greseala, jurnalistii moldoveni nu uitau sa isi ceara scuze. Preocuparea permanenta de a deranja cat mai putin. Poate regimul cu restrictii in care au trait a lasat si semne bune.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Afara, presedintele s-a pozitionat cu spatele la soare. Filmarile cameramanilor au iesit neclare. Cand si-au terminat treaba, un cameraman: „Bai, s-a filmat foarte prost. S-a pus exact in lumina. N-a iesit mai nimic.” Reporterita: ” E, asta e acum. Ce voiai sa fac? Sa ii zic- Domnu’ presedinte, va rog, treceti la umbra!”

Dupa sesiunea de intrebari si filmari, presedintele Mihai Ghimpu a avut grija sa fie atent si cu fotografii: sesiune de fotografii pe scarile facultatii, in stilul portrete de nunta. Adica, domul presedinte si domnul primar in mijloc, iar in jurul lor, oficialii moldoveni si zecile de studenti.

M-am bagat si eu la pozat. Nu cu vreun Nikon, ci cu un Samsung. Un telefon mobil, Samsung!

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: