Interviu cu Stradivarius Boy – Alexandru Tomescu

Posted on 20 Aprilie 2010. Filed under: Oameni | Etichete:, , |

Gopak by Mussorgski

Alexandru Tomescu-violonist. Posedă singura vioară Stradivarius din România.  Japonezii au 18 si le  împrumută studenţilor valoroşi pentru a se perfecţiona.

Zilele trecute am luat primul interviu din cariera mea de jurnalist. Un interviu cuminte, in opinia mea, cu Alexandru Tomescu. Omul face toţi banii!  Cei mai multi, îi donează celor care au nevoie.

Munceste foarte mult pentru proiectele sale musicale si umanitare. Se luptă cu îndrăzneală să-şi valorfice oportunitatea de a cânta 5 ani pe vioara Stradivarius- patrimoniu national.  A câştigat-o în 2007 la Festivalul George Enescu. De atunci, organizează alături de pianistul Horia Mihail şi Asociaţia Accendo, Turneul Naţional Stradivarius. Anul acesta se dă startul concertelor în cele 10 orase pe 4 mai. Pe 25 mai ne vedem la Sala Radio  pentru concertul de final de turneu. Tinerii care au carnet de student sau de elev, intră fără probleme la spectacol.

A avut  7 turnee până acum, 3 dintre ele cu vioara Stradivarius, toate cu finanaţare privată. O iniţiativă în care mulţi nu credeau.  Acum, îi inspiră pe alţii în marketingul cultural, nu doar în muzica clasică.

Ce m-a uimit  cel mai mult la el a fost răbdarea de a ajuta. E foarte greu să-i ajuţi pe alţii aici, în România, unde este greu să te ajuţi şi pe tine însuţi. Lucrurile merg în reluare,  eforturile sunt duble în orice lucru întreprinzi.

Am tras concluzia asta, o dată,  din campanile lui pentru nevăzători, pentru copiii hipoacuzici, pentru  copiii talentaţi, dar săraci,  a doua oară, dintr-o observaţie personală. Deşi îi picau ochii în gură de somn, deşi munceşte la foc continuu de la 8.00 dimineaţa, la 00.00 , deşi tocmai ţinuse un concert de cameră solicitant, deşi este prins în organizarea propriilor evenimente musicale, a stat 50 de minute de vorbă cu mine, până la 10 noaptea.

Pentru ce? Pentru un interviu care  urma să nu apară pe un site cu un trafic mare, care probabil va ajunge la 100 de persoane. Nici măcar nu avea în faţă un jurnalist adevărat, ci o oarecare studentă ale cărei aptitudini nu i-au fost demonstrate niciodată. Eu eram o începătoare, el a dat zeci de interviuri. Are chiar si o listă cu întrebările de pus şi răspunsurile de dat  Totul urma să se repete, banal, fără vreun câştig concret şi sigur.

M-a ajutat să îmi fac tema la facultate. M-am simtit datoare să vorbesc în stânga şi în dreapta şi interviul să apară într-un loc important . Am găsit Teenpress-ul.ro, site-ul singurei reviste pentru toţi liceenii. Perfect, Tomescu vrea să îi câştige şi pe tineri, nu doar viori cu tradiţie!

Unii poate vor spune că nu aveam de ce să mă simt datoare pentru că nu îmi făcea nicio favoare mie. Artiştii au nevoie de media. Perfect de acord, dar în postura de “vreau un interviu în scop didactic”, care ar fi ajuns pe catedra unui profesor, printre alte hârţoage, cred că mi-a făcut o favoare. Balanţa s-a echilibrat când am făcut în aşa  fel încât interviul să ajungă la public.

Mă simt mulţumită. E o personalitate care merită promovată! Are ceva foarte important de spus.  După prima întâlnire, i-am  scris prin  e-mail : „Mulţumesc că m-ai ascultat, data viitoare te ascult eu pe tine.”  Şi a ieşit acest întreabă-răspunde.

Acesta este interviul.

Si acesta a fost seara…

Am vorbit în camera soliştilor din Sala Radio, o încăpere mică, fără ferestre, unde se auzea apa de la toaletă picurând. Un „fond muzical” de maximă simplitate, alături de blitzul aparatului de fotografiat. Era un pian langa noi, un dulap cu costume pentru scenă, o oglindă pentru aranjat papionul, o canapea cu hainele de stradă ale lui A. Tomescu. Eu am stat pe un fotoliu, face-to-face cu un mare violonist şi cu o micuţă canapea.  Era obosit, dar s-a supus la cazne zâmbind. A sunat telefonul de vreo doua ori, chiar i-am înregistrat conversatia.  Neintenţionat, bineînţeles. Staţi liniştiţi, nu o trimit la Cancan, devoratorii de intimitate.

După ce am terminat 3 pagini cu întrebări, am închis frumos reportofonul, dar noi nici gând să ne oprim din discutat.  Despre jurnalişti, despre rutina interviurilor, despre dorinţa de a porni o polemică cu un intervievator strălucit în ale muzicii clasice,  despre inimitabilul, inegalabilul Eugen Istodor, despre Geoană prostănacul, despre  fatidica zi de marţi, 13, în care, acum un an, pierduse un sponsor principal  al Turneului Stradivarius.  Nu-i nimic, mergem mai departe! Desfăcându-şi papionul, ne-am luat rămas-bun, ne-am urat numai de bine, ne-am pupat şi p-aci ţi-e drumul. Noi, eu şi Ovidiu fotograful, am luat-o  pe coridoarele întortocheate ale  Sălii Radio, spre uşa din spate, pentru că cea din sală, a spectatorilor, se închisese. Era aproape 10 noaptea!  Noroc cu o bătrânică simpatică ce ne-a ” luminat” cărarea spre Piaţa Romană, ca nu cumva să fim nevoiţi a trece prin Cişmigiul RRomanesc.

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Un răspuns to “Interviu cu Stradivarius Boy – Alexandru Tomescu”

RSS Feed for Let's run words together!!! Comments RSS Feed

Din pacate nu merge interviul! Sunt redirectionata la site-ul teenpress.ro dar nu apare niciun articol cu Alexandru Tomescu!😦


Where's The Comment Form?

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: